Sirop american pe pat de drama britanica

                                             Am o boala. Boala se manifesta in primele doua luni ale anului. Ma uit ca un nebun la toate filmele nominalizate la Globurile de Aur, BAFTA si Oscar(in special Oscar), refuzand in perioada asta, alte pelicule din alti ani. Acum, va rog sa nu sariti cu intrebari precum: "Da ce ba, alea de la Cannes sau Berlin, nu-ti plac?". Ba da, doar ca alea nu apar repede spre vizualizare si apuc sa vad doar cateva. Astazi am vazut "Philomena", care nu stiu din ce motive a ramas ultimul(din fericire) din cele 9, nominalizate la categoria Best Picture. Vazusem inainte Nebraska, un film foarte bun fara sa aiba un scenariu complicat sau ceva pretentios in el. Asa ca, azi dimineata, dupa ce m-am trezit, am dat drumul la film. Stiam ca e cu Judy Dench, care e foarte buna, la fel si Steve Coogan iar Stephen Frears, regizorul, a facut cateva filme bunicele, ca Dangereous Liasons, High Fidelity, The Van sau Queen. Filmul incepe bine, cu povestile celor doua personaje principale care se intretaie sub pretexte bisericesti. De altfel, biserica si agregatele sale, fac din Philomena un film care te ajuta sa intelegi, de ce, Biserica(in cazul de fata, Catolica) e o institutie bolnava, cu moravuri joase in multe cazuri, preocupata de cutia milei. Povestea e simpla, Martin Sixsmith(Steve Coogan), e un jurnalist politic care din anumite motive ramane jobless, atunci apare Philomena, o tantica putin pedanta, dar care, daca ar trai in Romania s-ar uita la Wowbiz sau La Maruta si cu siguranta l-ar apara pe Victor Suav, in disputa conjugala cu petarda din plastic. Duduita asta, ascunde de 50 de ani un secret tulburator, dar nu original pentru cinematografie. In anii 50', ea s-a deflorat cu un baietandru, ascunsi dupa niste care de marfa. Ea ramane gravida si pe motivul asta, e trimisa de familie la o monastire de maici din Irlanda, care avea ca scop reabilitarea fetelor, care, asa cum spune maica stareta in film " si-au dat jos chilotii". Binetinteles, conditile de acolo sunt vitrege iar copiii pot fi vazuti de mame doar o ora pe zi. La un moment dat o starleta de cinema, ajunge acolo si ii infiaza copilul Philomenei, fara consimtamantul ei. De aici incepe, practic, partea proasta a filmului. Ea il angajeaza pe jurnalist sa-i scrie memoriile si s-o ajute sa-si gaseasca fiul. Si da-i tata cu obositoarele clisee americane care tin pana la sfarsitul filmului. M-a surprins insa, punctul culminant, postat inainte de mijlocul filmului, care daca era pus astfel, intr-un film din anii 70' il facea in ochii lumii, poate mai bun, chiar clasic. Nu va spun mai multe ca sa nu va stric vizionarea. Totusi, ma mustra ceva. Filmul e inspirat din fapte reale dar asta nu inseamna ca, transpusa pe ecran, o astfel de poveste, trebuie sa aiba ca finalitate vreo pretentie glorioasa pentru un loc in camera capodoperelor. Astfel ca, drama unui om, oricare ar fi ea nu e neaparat un subiect de film. Eu ii dau 6 Philomenei. Va urasc vizonare placuta. Maine vorbim de "The Great Beauty", filmul italian care a triumfat la Globuri si BAFTA de care ma voi lega iarasi. Ne citim maine.
http://www.youtube.com/watch?v=4DBPqcp6Hc4